Viața Părintelui Constantin Galeriu

Documentar

Viața Părintelui Constantin Galeriu

    • Părintele Constantin Galeriu
      Viața Părintelui Constantin Galeriu

      Viața Părintelui Constantin Galeriu

Părintele Constantin Galeriu a fost unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române, preot și profesor de teologie. Un intelectual și un predicator desăvârșit, dar și un model de creștin milostiv care, de multe ori, se întorcea desculț acasă – pentru că-și dăruia încălțările sărmanilor. 

Părintele Constantin Galeriu s-a născut în ziua de 21 noiembrie 1918 în satul Răcătău-Răzeși, județul Bacău. A urmat școala primară în comuna natală, apoi Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman, între anii 1930-1938. A terminat la Facultatea de Teologie din București în 1942 și a continuat studiile până în 1973, când a devenit doctor în teologie, cu lucrarea „Jertfă și răscumpărare”.

Între anii 1943-1947 a fost numit preot în satul Podu Văleni, județul Prahova – apoi, până în 1973, a slujit la Biserica Sfântul Vasile din Ploiești. Împreună cu preoteasa Argentina, Părintele Galeriu a crescut și a educat patru fii: pe Narcis, Rodion, Ciprian și Serafim.

În timpul dictaturii comuniste, părintele a fost în permanență urmărit şi supravegheat de autorităţi – pentru că deranja prin predicile sale mărturisitoare și curajoase. Pentru convingerile sale religioase și umanitare, părintele a fost chiar arestat și trimis în ancheta Securității din Ploiești între 7 august și 7 septembrie 1950, precum și între 16 august 1952 și 23 octombrie 1953. Începând cu 16 ianuarie 1953, a prestat muncă obligatorie la colonia Peninsula-Valea Neagră de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, iar în octombrie a fost mutat la centrul de triere Văcărești de la București.

Din anul 1973 a activat pe rând ca spiritual, lector și profesor titular la catedra de Catehetică-Omiletică din Institutul Teologic Universitar din București – și din 1974 a devenit slujitor la Biserica Sfântul Silvestru din capitală. Din anul 1992 a fost profesor consultant și conducător de doctorat la Universitatea din București. A continuat să activeze în perioada 1988-2003 a ca profesor consultant și îndrumător pentru teze de doctorat.

A fost membru în Comisia de dialog ortodox-reformat din partea Bisericii noastre, iar la 1 ianuarie 1990 a fost numit de către Preafericitul Teoctist în funcția de vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A fost Preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO şi în Consiliul Naţional UNICEF, membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Filantropice Medicale „Christiana”, preşedinte al Fundaţiei „Elena Doamna”, preşedinte al aşezământului „Sfântul Stelian” – pentru ocrotirea copiilor străzii, membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Delphi” – pentru recuperarea bolnavilor psihici.

A scris numeroase studii, articole, volume de predici și cărți de o rară profunzime teologică, dintre care multe au fost traduse în limbi de circulație internațională.

Părintele Constantin Galeriu a trecut la cele veșnice în ziua de 10 august 2003, la București și a fost înmormântat în curtea Bisericii Sfântul Silvestru.