S-a născut pe 29 martie 1910 în oraşul Orel, într-o familie numeroasă şi a fost al optulea copil al părinţilor săi. A primit numele Ioan. Tatăl său a murit când avea numai doi ani, iar mama sa, o femeie foarte credincioasă, s-a ocupat de creșterea și educarea sa și a fraților săi. Încă din copilărie, Ioan a slujit în Sfântul Altar ca ajutor, sub ascultarea Arhiepiscopului Serafim Ostrumov de Orel, cunoscut prin asprimea vieţii monahale.

În 1935, în biserica cimitirului Vaganikovsk din Moscova, Ioan Krestiankin a fost hirotonit diacon, apoi Patriarhul Alexie I l-a hirotonit preot în biserica Naşterii Domnului din Moscova. Aici a slujit până în 1950, până când puterea comunistă l-a arestat, acuzându-l de agitaţie antisovietică şi l-a condamnat la şapte ani de închisoare.

Părintele Ioan a fost eliberat înainte de termen, în anul 1955. După eliberare, a fost trimis să slujească în eparhia Pskov, apoi în eparhia Riazani.

În 1966 a primit monahismul, iar din 1967 a devenit vieţuitorul mănăstirii Peșterilor din Pskov, unde s-a nevoit până la trecerea sa la Domnul, pe 5 februarie 2006. În 1970, părintele Ioan a fost numit stareț, iar la praznicul Buneivestiri, în 1973, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit.

Era vizitat regulat de Arhiepiscopul Eusebie de Pskov, de frații din mănăstire, precum și de numeroși fii duhovnicești din întreaga Rusie și din alte țări ortodoxe, pentru a primi povățuire duhovnicească. 

În ultimii ani de viață, din cauza vârstei și a bolilor, părintele Ioan nu a mai putut să-i primească pe cei care doreau să vorbească cu el, dar la mănăstire veneau foarte multe scrisori, și arhimandritul răspundea personal la multe. Unele dintre ele, precum și predicile și alte cuvinte de învățătură ale părintelui au fost publicate de-a lungul timpului.

Părintele Ioan a fost înmormântat în Mănăstirea Peșterilor din Pskov, în locul unde au stat moaștele Sfântului Simeon al Mănăstirii Peșterilor Pskov (1960) până la canonizarea sa, în 2003.

În timpul celor 60 de ani de slujire în Biserica lui Hristos, a fost un adevărat păstor, punându-și sufletul și toată dragostea pentru slujirea semenilor.