Noi, oamenii, suntem picături într-un imens ocean al cărui maluri nici un ochi omenesc nu poate să le zărească și să le observe. De aceea și Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut Om, ca să-l mărească pe om, ca să-l facă nemărginit prin dumnezeieștile Lui nemărginiri și să dea prin credință acestui om deja „nou” cunoștința cea nouă, să-i dea cunoștința nouă despre lume și despre „destinul” ei. Iar noi, creștinii, prin credința în Dumnezeu-Omul, cunoaștem sensul, sfârșitul și scopul atât al lumii, cât și al omului.

(Ieromonah Benedict Stancu, Părinții Bisericii despre sfâșitul lumii: antologie, Editura Sophia, București, 20098, p. 24)