Noi suntem ostaşi ai Duhului şi avem vrăjmaşi nevăzuţi, de neînduplecat, mereu treji, înrăiţi, străduindu-se să pustiască cetatea sufletului nostru; pentru aceasta, nici noi nu trebuie să continuăm să vieţuim în lene şi toropeala păcatelor, ci, chemând în ajutor pe Dumnezeu, să ne împotrivim duşmanului nostru. El are putere asupra noastră numai atunci când gândim despre noi înşine cu mândrie şi încredere, iar dacă ne purtăm în toată vremea cu dreaptă judecată, atunci toată puterea şi cursele vrăjmaşilor se risipesc.

Vrăjmaşii noştri de căpetenie sunt dracii, care ne luptă prin patimile noastre; împotriva tuturor uneltirilor, săgeţilor şi mrejelor acestora, principala armă este smerenia. Din cauză că sunt mândri, răpun pe cei ce gândesc cu mândrie să se bată cu ei, dar nu pot rezista smereniei. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 113-114)