Dacă spui altora înainte de vreme cele recomandate ție, riști să le banalizezi; riști ca ele, nefiind înțelese de alții, ca unele ce nu sunt date pentru ei în starea lor de acum, să le bagatelizeze și să te facă și pe tine să le micșorezi importanța.

Le vei putea descoperi cu folos pentru alții după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forța desăvârșirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ție. Dar și după ce au crescut ei la putința de-a le împlini.

De aceea, Hristos putea spune lucruri tari altora, dar le interzicea să le comunice mai departe înainte de a se fi ridicat ei înșiși la puterea de a le exemplifica prin viața lor.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 36 la Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, în Filocalia XI, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, Roman, 1990, p. 57)