Azi, când greblam prin grădină m-am gândit că păcatul este nimic, este ca un vis care, când te trezeşti nu mai este. Că păcatul este un vis o înţelegem din cuvintele Mântuitorului, atunci când spune că cel ce priveşte cu poftă la o femeie a şi păcătuit cu ea. Acest cuvânt este mult mai greu de înţeles decât pare, de aceea el nici nu s-a spus în Vechiul Testament. Aici, mi se pare, Hristos ne-a zis nu numai că nu este nicio diferenţă între păcatul cu fapta şi păcatul cu gândul, ci că, în genere, păcatul n-are nicio însemnătate şi singurul lucru care contează este voinţa omului. Aceste cuvinte le-a zis Hristos pentru că numai Hristos putea şi avea ştiinţă să le spună. Ca şi evreii, creştinii de azi numără păcatele, le ierarhizează, neînţelegând taina mântuirii care se lucrează prin Hristos. Celor vechi, de până la Hristos, nu li se putea spune acest cuvânt, dar noi îl putem primi, dacă avem credinţă şi, mai ales, smerenie.

(Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, pp. 128-129)