Așa să te porți totdeauna, adică să fii binevoitor cu toți, cinstindu-i pe toți. Și nu cumva să întărâți pe cineva, să nu-l pornești spre ceartă, nici pentru credința, nici pentru faptele lui cele rele; ci ferește-te de a dojeni și de a mustra pe cineva. Că doar avem în Ceruri Judecător fără părtinire.

Iară de vrei pe aproapele să-l întorci către adevăr, întristează-te pentru el și cu lacrimi de dragoste grăiește către dânsul un cuvânt-două și să nu te aprinzi de mânie împotriva lui, că semn de vrăjmășie se va vedea în tine. Că nu știe dreapta să se mânie, sau să se întărâte, sau să se mustre pe cineva în chip pătimaș. Arătarea dragostei și a cunoașterii este smerenia, care se naște dintr-o conștiință bună, în Hristos Domnul nostru, a Căruia este Slava și Puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum si pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 54)