Dacă este să spunem adevărul, nu e bogat acela care are multe, ci acela care n-are trebuință de multe, nici nu este sărac acela care n-are nicio agonisită, ci acela care poftește multe – după acest dreptar trebuie socotite totdeauna sărăcia și bogăția.

De vei vedea, dar, pe cineva poftind multe, să îl socoți mai sărac decât toți, chiar dacă ar avea toate lucrurile din lume. De vei vedea pe cineva care nu are trebuință de multe, să crezi că este mai bogat decât oricine.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la parabola despre săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, Ediția I, Editura Sophia, București, 2002, p. 45)