Fugi, suflete, de judecata celui ce a hotărât să-şi lărgească jitniţele, ca să nu fii şi tu numit de Dumnezeu „nebun”, asemenea lui. Să urăşti asemănarea cu acel bogat care se hrănea întotdeauna cu bucate gustoase, iar pe sărac l-a chinuit. Urmează-l cu toată inima pe înţeleptul Lazăr, ca să te primească şi pe tine sânul sfânt al lui Avraam, şi nu prăpastia focului care arde veşnic. Făgăduind Domnului tău la tunderea în monahism să împlineşti cu fapta toate sfintele Lui porunci, străduieşte-te din toate puterile să fii mai presus de toate grijile deşarte ale acestei vieţi, ascultând sentinţa lui Hristos Împăratului tău care spune că „dacă nu dobândiţi virtuţi prin fapte demne de laudă mai mult decât cărturarii şi fariseii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 20).

Dacă însă te vei arăta, blestematule, în virtuţi nu mai presus de aceia, ci mult mai rău, ce crezi că te va aştepta după aceea? Vai, ce ruşine şi ce nenorocire va fi atunci pentru tine? Căci este limpede că viaţa ta e mult mai rea decât a cărturarilor şi a fariseilor. Acel fariseu mândru nu era nici nedrept, nici prădător, ci dădea săracilor a zecea parte din veniturile lui; noi însă sugem întotdeauna, fără milă, sângele şi vlaga lor prin iubirea noastră de argint şi prin cămătărie. Astfel, încălcând noi legea mai rău decât fariseii, putem dobândi viaţa şi slava veşnică? Acestea, suflete, sunt speranţe copilăreşti şi neghioabe şi înşelăciunea învederată a vrăjmaşilor celor nevăzuţi. Nimeni nu poate să se elibereze de răul febrei dacă nu se supune prescripţiilor doctorului înţelept. De asemenea şi cârmaciul, trăind în sărăcie pe mare, nu poate să îndrepte spre port corabia sa fără ajutorul vânturilor prielnice. Tot astfel şi sufletul: dacă nu spală toate murdăriile lui prin toate poruncile dumnezeieşti, nu poate să ajungă cu bine la portul sigur, pentru că nu are harul Sfântului Duh să îl conducă.

(Sfântul Maxim Grecul. Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 94)