Cel care se crede pe sine că este drept, pentru că nu este desfrânat, n-a omorât și n-a furat, nici n-a înșelat pe nimeni, acesta se rătăcește grozav. Nu numai acestea sunt păcate, ci încă multe altele, care ne împiedică de la mântuirea sufletului. Toate gândurile ascunse de mândrie, de necredință, de îndoială, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate acestea sunt păcate, și cine nu le are?! Cine a scăpat definitiv de ele? Să luptăm, deci, permanent împotriva acestor gânduri care ne vin de la cel rău. Egoismul, în general, iubirea de sine, acesta este marele păcat ascuns al sufletelor noastre. Amorul propriu, interesul propriu omoară viața sufletului nostru. Cine este acela care se jertfește pentru altul, care muncește pentru altul, care dăruiește tot ce are altuia? (...)

Nu este destul să lupți doar împotriva păcatelor mari, a celor grave, ci e nevoie să te lupți chiar și împotriva celor mai mici gânduri necurate. Un singur gând greșit va roade ca un vierme mintea omului și sufletul se va strica pe nesimțite. Cel care se plânge de slăbiciune, susținând că puterea satanei este mai mare și-l stăpânește pe om definitiv, acela Îl face pe Dumnezeu nedrept.

(Sfântul Macarie Egipteanul, Pocăința sau întoarcerea la Dumnezeu, Editura Bizantina, București, 2010)