Nu puţini sunt părinţii care nu se îngrijesc deloc să înăbuşe în copiii lor anumite neajunsuri şi însuşiri rele, care uneori chiar se bucură şi se amuză atunci când copilul e capricios, când dă dovadă de orgoliu, de îndărătnicie, când îşi îngăduie să mintă, să înşele şi aşa mai departe.

Ei cred că toţi copiii sunt aşa, că de la ei nu avem ce să cerem, întrucât sunt prostuţi, şi că de-abia cu anii, când vor creşte şi inteligenţa lor se va maturiza, faţă de ei se va putea manifesta mai multă severitate şi exigenţă. Mare greşeală, rătăcire de neîndreptat!

Nu: problemele acestea nu trec niciodată singure. Dimpotrivă, ele cresc odată cu copilul şi prind rădăcini tot mai adânc dacă nu sunt combătute de la început, la fel ca buruienile de pe câmp atunci când nu sunt plivite de la început.

(Sfântul Mucenic Vladimir al Kievului, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 80)