Duhurile din văzduhuri se amestecă şi în cugetul copiilor, strică totul, pretutindeni. Copilul trebuie crescut și învăţat în ascultare, mai cu seamă până la cinci ani, căci până atunci i se formează caracterul. Trăsăturile de caracter dobândite până atunci îi rămân apoi toată viaţa. În acest timp, părinţii ar trebui să îşi înveţe copiii să fie pe deplin ascultători. De fapt, cuvântul părintesc să fie pentru ei, pentru copii, un lucru sfânt. Când părintele spune ceva, aşa să fie: Amin.

Dar, vedeţi, părinţii nu au deprins asta, şi din copilărie (duhurile viclene) ne învaţă să ne împotrivim şi să nu ascultăm: „Spune bunicii sau bunicului: Nu vreau! Învaţă-te de mic să nu asculţi!”. Şi, iată, cu acestea creştem noi!

(Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, Bucureşti, 2010, p. 179)