Unele mame, considerând importantă deprinderea fetelor cu machiajul şi îngrijirea tenului din fragedă copilărie (că în aceasta ar consta educarea feminităţii), le cumpără fetelor de 10-12 ani rujuri „pentru copii” sau farduri „pentru copii”. De ce firmele producătoare de cosmetice fac o propagandă atât de insistentă este clar: pentru ele, cu cât sunt mai mulţi cumpărători, cu atât este mai bine. De ce părinţii cad pradă acestor trucuri ieftine e greu de înţeles.

În percepţia fetelor, folosirea cosmeticelor constituie un pas foarte important spre viaţa de adult. Încurajând astfel de paşi, mamele îşi împing involuntar fiicele spre toate celelalte legate de concepţiile moderne ale adolescenţilor despre maturitate. La 5 ani fetiţa o roagă pe mama să-i vopsească unghiile „ca mama” şi merge să se joace de-a „mama şi fiica”. Iar la 12 ani, fetele machiate merg în cu totul alte locuri şi se joacă cu totul alte jocuri, care nu mai sunt atât de nevinovate.

(Tatiana L. Şişova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor: îndrumar pentru părinţi, traducere din limba rusă de preot Nicolae Creţu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 230-231)