(Ioan 7, 37) Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

Unii pot să bea din fântână fără ulcior. Rebeca, al cărei nume înseamnă statornicie în bine, a coborât la fântână şi a scos apa cu ulciorul pentru a-i da slujitorului însetat al lui Avraam să bea, dar ea însăşi a băut din fântână fără ulcior. Cunoaşterea nedesăvârşită şi profeţia nedesăvârşită (I Corinteni 13, 9) sunt ulciorul umplut din fântână. Când voinţa cea nedesăvârşită va trece (I Corinteni 13, 10), ulciorul se va sparge. Conţinutul lui, totuşi, nu este pierdut. Când cineva nu are nevoie să mai bea din ulcior datorită faptului că Mântuitorul i-a dat să bea şi a pregătit în persoana care bea un izvor de apă vie, atunci ulciorul nu mai este necesar pentru persoana care are fântâna de apă vie (Ioan 4, 14) înlăuntrul ei.

(Didim cel Orb, Comentariu la Ecclesiast, 361.9, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)