Tu, dacă eşti cugetat şi înţelept în inima ta, nu-ţi mai primejdui mântuirea nădăjduind la o mărturisire ce nu va avea roade şi la o falsă pocăinţă şi deşi poţi să-ţi legi mântuirea de o frânghie puternică şi să fii salvat, tu vrei să legi de un fir putred care se va rupe, te va arunca într-o mare de foc în care vei arde în vecii vecilor.

Frânghia puternică este abţinerea de la făptuirea păcatului, lupta de a-ţi smulge din inimă pornirile cele rele prin străpungerea inimii, dobândirea adevăratei pocăinţe şi a iertări păcatelor, prin practicarea virtuţilor şi prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu. A nu te opri de la păcat înseamnă a te lăsa pur şi simplu înghiţit de el şi aceasta te arată cu totul lipsit de minte deoarece, cu bună ştiinţă faci un rău fără margini, spunându-ţi că stă în puterea ta ceea ce stă doar în puterea lui Dumnezeu; tu îţi stabileşti singur când să te pocăieşti şi când să primeşti ajutor de la Dumnezeu ca să te pocăieşti cu vrednicie; aceasta ca şi când Dumnezeu ar fi prietenul păcătoşilor şi nu cel mai mare şi cel mai de temut duşman al lor; de parcă n-ar fi El Cel ce urăşte de moarte orice păcat.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Despre metanie – pocăință, Editura Panaghia, pp. 47-48)