La fel ca personajul lui Jim Carrey din The Mask (Masca), cu toţii purtăm o mască. Aceasta întruchipează persoana publică prin intermediul căreia vrem să fim cunoscuţi. Dar, în acelaşi timp, ea ne camuflează, ne ascunde adevărata personalitate.

Sunt o groază de probleme cu măştile. E nevoie de un efort uriaş pentru a reuşi să păstrezi aparenţele în public, adică să fii altfel decât eşti în realitate. Din cauză că nu lăsăm să se vadă cine suntem cu adevărat, împiedicăm dezvoltarea şi maturizarea sinelui nostru real. În căsnicie, măştile sunt un adevărat dezastru!

Biblia ne spune istoria lui Iacov, care se îndrăgosteşte de Rahela. La nunta lor, socrul lui schimbă miresele şi, fără să ştie, Iacov o ia de nevastă pe sora mai mare a Rahelei, Lia. El nu îşi dă seama că a fost înşelat decât dimineaţa, după ce s-a consumat căsătoria. Vălul poate fi şi el o mască!

În perioada întâlnirilor şi a curtării, fiecare dintre cei doi încearcă să facă o impresie cât mai bună. Chiar dacă nu pretindem neapărat a fi altcineva, încercăm să ne ascundem de celălalt trăsăturile negative. Zicala „dragostea e oarbă” e adevărată. De multe ori, un mire îşi închipuie că se căsătoreşte cu o Rahela, ca să descopere mai târziu că a luat de nevastă o Lia. Şi de multe ori o mireasă credea că s-a căsătorit cu un Iacov, ca să descopere cu tristeţe că era, de fapt, un Esau.

Unele femei trec cu vederea trăsăturile negative pe care le văd la partener, deoarece îşi închipuie în mod greşit că, odată căsătorite, vor putea să îşi schimbe soţul şi să îi corecteze minusurile. Aceasta este o altă reţetă pentru dezastru. Ce vezi, aia şi primeşti. Pe cât posibil, trebuie să fim sinceri cu persoana iubită. Trebuie să ne cunoască aşa cum suntem cu adevărat şi să ne iubească pentru ceea ce suntem.

(Constantine Nasr, Arta căsniciei: cum să rămâneți împreună când lumea vă desparte, Editura Theosis, Oradea, 2021, pp. 34-35)

Îți mai recomandăm și: Când trecutul arată mai bine decât prezentul, atunci relaţia de iubire are probleme