Iată câteva din numeroasele roade ale împreună-lucrării smereniei cu rugăciunea, înfăţişate nouă de un părinte isihast anonim:

1) „Străpunge-ţi inima cu rugăciunea, o, fratele meu, pentru ca să zdrobeşti astfel, prin desăvârşirea ta, puterea diavolului asupra inimii tale."

2) „După cum omul se teme să apuce fierul înroşit în foc, tot aşa se teme diavolul de inima zdrobită. Căci frângerea inimii îi distruge toată viclenia."

3) „De îndată ce se află în faţa nălucirilor diavolului, inima nepăsătoare şi nezdrobită le acceptă pe acestea, ele împlântându-se adânc în ea, pe când în inima smerită nu se află loc pentru astfel de năluciri diavoleşti."

4) „Tot răul satanei fuge de inima zdrobită şi orice lucrare diavolească se mistuie cu desăvârşire."

5) „Zdrobeşte-ţi inima cu rugăciunea, iar păcatul va fi alungat din inima ta."

6) „Vede diavolul o inimă rănită de smerenia rugăciunii? Imediat îşi aminteşte de loviturile pe care le-a îndurat Hristos de la oameni, şi fuge de la inima aceea, pierzându-şi curajul."

7) „Iubitule, zdrobeşte-l pe diavol cu frângerea inimii tale, ca să intri biruitor în bucuria Domnului tău."

8) „Smereşte-ţi inima cu rugăciunea şi amăgitorul va fi strivit întru totul" (Un sfânt isihast anonim, Teoria neptică (orig. gr.), pp. 171-174).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 205-206)