O apariție de acum cinci ani mi-a fost îngăduită abia acum lecturii: Pr. Asist. Dr. Liviu Petcu, Părinții Patericului, despre Pocăință (Editura Doxologia, Iași, 2016, 506 pg.). Știam munca sa încă de pe când, în 2010, obținea la noi, la Sibiu, doctoratul în Patrologie și literatură postpatristică și mă bucuram de celălalt doctorat al său, în 2013, în Filozofie, la Iași – în cadrul Universității „Al. I. Cuza”. În timp, l-am aflat și doctorand în Limbi străine – greacă veche și latină, al Universității din București. În ce privește opera sa, rețin pentru cititorul Picăturilor de carte o serie de lucrări personale: Îndumnezeirea omului după învățătura Sfântului Grigorie de Nyssa (Astra Museum, Sibiu, 2013), Suferința și creșterea spirituală (Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2012) și Desfrânarea și avortul – răni de moarte ale iubirii. O perspectivă a Sfinților Părinți în actualitate (Editura Fundației Academice „Axis”, Iași, 2008). Dar munca sa cea mai importantă – până astăzi îmi pare a fi cea mai îndrăzneață întreprindere cărturărească a Părintelui – sunt antologiile și florilegiile sale patristice, pe care le prefațează cu studii amănunțite și note elocvente. Reținem Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur (în trei tomuri, Basilica, 2015,  cu reeditări) și Părinții și Scriitorii Bisericești-Învățătorii noștri (primele două volume, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2014), Hristos, Prietenul nostru în suferință (Doxologia, 2012) sau Martirii – biruitori ai suferinței prin credință (Basilica, 2011), Lumina din Scripturi și din zidiri (Antologie tematică din opera Sfântului Vasile cel Mare (Editura Institutului Biblic și de Misiune, București, 2009) și Despre credința ortodoxă și despre erezii. Florilegiu patristic (Basilica, 2010).  Și alte multe astfel de sinteze patristice. Sau frumoasa lucrare la care este coautor, Lumina din inimi. Spiritualitate isihastă în traducerea și tâlcuirea Părintelui Stăniloae. Antologie filocalică tematică (Trinitas, Iași, 2003). Un salahor al sfintelor cuvinte din care se înalță teologia la Cerul cunoașterii, un neobosit căutător de filon patristic pentru îmbunătățirea culturii teologice românești.

Această lucrare a sa, Părinții Patericului despre Pocăință, este construită ca o lucrare de analiză asupra temei Pocăinței realizată prin glasul Părinților conservat în Pateric. După Prefața semnată de Părintele Ioan C. Teșu (pp. 11-15) o Notă introductivă a autorului (pp. 18-22) ne introduce în ethosul cărții, fascinanta viață a isihiei dinamice, oglindită în Pateric. Apoi se desfășoară capitolele cărții – din pricina mulțimii subcapitolelor renunț la a vă mai prezenta sub-structura acestora – după cum urmează: I. Care sunt cele mai mari minuni? Reflecții despre pocăință (pp. 23-72), II. Mărturisirea păcatelor și practici penitențiale în primele trei secole. O sinteză a Sfântului Ciprian al Cartaginei (pp.73- 120); III. Lucrarea pocăinței în secolul al IV-lea (pp. 122-133), IV. Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii Părinților filocalici (pp. 135- 163); V. „Omouloghia ton loghismon” (în greacă, în text, înseamnă mărturisirea gândurilor, n. NC). Mărturisirea gândurilor la Părinții Patericului (pp. 165-249); VI. Paternitatea duhovnicească în Pateric (pp. 251-331); VII. Părinții Deșertului despre „pentos”(în greacă, în text, înseamnă zdrobirea inimii n. NC) și despre pocăință (pp. 333- 497). Fiecare capitol dispune de propria sa Bibliografie și trebuie să recunosc că fiecare capitol poate fi dezvoltat în chipul unei disertații de master ori teze de doctorat. Cu o singură condiție. Cine își asumă aceasta să aibă forța de muncă și luciditatea sintetică a acestui remarcabil cercetător în teologie, Părintele Liviu Petcu. 

Sursa: tribuna.ro