O carte ca un Atlas despre un Ocean de Iubire

Un album de mare frumusețe editorială îmi înnobilează biblioteca și mă face să mă întorc mereu, cu gândul și rugăciunea, la marile povești ale Ortodoxiei: Mănăstirea Pasărea. Credință, Artă, Educație (Ed. Basilica, 2013, 422 pg.).

Nu cred să avem o mai frumoasă sinteză duhovnicească a viețuirii în mănăstirile noastre decât astfel de „raportări” de mare ținută culturală și estetică. Dovedind și astfel că dăinuirea monahismului românesc nu este o întâmplare istorică, ci un dar dumnezeiesc. O manifestare a voii lui Dumnezeu în mijlocul păcii unui ținut, dar și în vremea cutremurelor politice și istorice prin care o Țară poate trece. Suntem în plină istorie a viețuirii unor personaje nepereche, dintru început construirea mănăstirii – alegerea locului, cele dintâi viețuitoare, cele dintâi orizonturi de slujire – ca locaș și ca obște fiind construirea unei minuni, împreună-lucrare între Dumnezeu și om. Poate cea mai de preț întrupare a voinței femeilor mărturisitoare în Neamul nostru a Evangheliei lui Hristos. Pasărea, Agapia, Văratec, Suzana sau Țigănești întregesc un mod de a fi al monahismului românesc izvorât din viața monahală ortodoxă, ducându-ne cu exemplaritatea în verticala Bisericii primare.

Volumul ales pentru o prezentare de Duminică ține în el o lumină cerească, autorii și editorii săi reușind să crească dinaintea noastră, între coperțile unei lucrări, întreaga tensiune luminoasă a unei Mănăstiri- mărturie. Autorii sunt: Mihai-Bogdan Atanasiu (istoric și analist al profilului antropologiei monahale specifice mănăstirii Pasărea), Mihaela Palade, profesoară universitară, care s-a ocupat mai ales de aspectele trăirii estetice și bibliografiile oaspeților Mănăstirii și remarcabila Maică Mihaela Costache, Stareța mănăstirii, care se vădește o minunată povestitoare a istoricului și vieților Maicilor și spiritualității care fac din Mănăstire – până astăzi – loc de pelerinaj și trăire a Ortodoxiei. Trebuie să reținem că pe coperta de deschidere a cărții apar numai numele primilor doi, Maica socotind că locul ei este împreună cu Obștea, în cuprinsul poveștii acesteia minunate. Subscriu, dar nu pot eluda contribuția sa, a acestei personalități vii a monahismului românesc.

Lucrarea se deschide cu un frumos cuvânt de Binecuvântare al Părintelui Patriarh Daniel, Mănăstirea Pasărea, două veacuri de istorie și rugăciune (pp. 12-13), urmată de o Predoslovie în care sunt amintiți lucrătorii cu rugăciunea, cu îndemnul și susținerea morală a unui astfel de document livresc, precum și cei amintiți deja, – autorii  textului ca atare. Dar sunt consemnate și truditoarele cu cercetarea documentelor, monahia Emanuela Tăbăraș și surorile – la vremea editării materialului – Mihaela Baciu și Maria Baciu, dintâi documentarist proiectului fiind Oana Calafeteanu. Ceea ce îmi pare special, știind familia duhovnicească de la Pasărea, de-acum, este conținutul de istorie orală, contribuția maicilor și surorilor la redescoperirea „tușicilor” – maicile proiestose ale caselor în care sunt adunate câte 3, ori 4, ori 6 maici – căci mănăstirea este „de sine”. Un mod de a vedea cu ochii cumințeniei viață, nevoința și împlinirea în Hristos a maicilor duhovnicești cum nu cred că avem la îndemână în Țară și în Ortodoxia întreagă (p. 15). Îmi permit să redau cuprinsul din nevoia de a ilustra competența și dragul de trecut al acestor minunați autori și trăitori de istorie în Hristos: 1. Istoricul Mănăstirii Pasărea (Amplasarea geografică; Începuturile (1813-1847); Între sfințire și secularizare (1847-1864); Schimbarea statutului de viețuire (1864-1882); La cumpăna veacurilor (1882-1918); Perioada interbelică (1918-1947); Viața în regimul comunist (1947-1989) și Vremuri noi (1989-2013) (pp. 17-83). 2. Viața monahală - Viețuitorii mănăstirii Pasărea. Starețele mănăstirii Pasărea (Monahia Chipriana/octombrie 1813-2 noiembrie 1818; Schimonahia Dosofteia/ noiembrie 1818-1819; Schimonahia Iustina/ 1819- 26 august 1828; Schimonahia Epracsia/ 26 august 1828-1835; Schimonahia Meletina (1835-17 noiembrie 1844); Monahia Dionisia/ noiembrie 1844-1863; Arhimandrita Domnica Popescu/ 1863-25 octombrie 1878; Monahia Veniamina Poenaru/ noiembrie 1878-27 august 1880; Monahia Arcadia Bilcescu/ septembrie 1880-aprilie 1887; Monahia Evlampia Trestianu/ aprilie 1887-iulie 1888 și 26 august 1894-mai 1902; Schimonahia Arsenia Nițescu/ septembrie 1888-21 august 1894; Monahia Ieroteia Marinescu/mai 1902- 22 noiembrie 1917; Arhimandrita Porfiria Dumitrescu/ noiembrie 1913- 22 noiembrie 1917; Monahia Domnica Constantinescu/ mai 1918-martie 1922; Stavrofora Filofteia Constantinescu /1 aprilie 1922-12 septembrie 1939; Monahia Epifania Popescu/ 10 octombrie 1939-15 noiembrie 1940; Monahia Magdalena Pencu / 15 noiembrie 1940-18 februarie 1950; Monahia Amfilohia Popescu/ 17 februarie 1950-18 octombrie 1952; Monahia Pahomia Marinescu/ octombrie 1952-iulie 1954; Monahia Mihaele Păun/ iulie-septembrie 1954; Monahia Serafima Chialda/ octombrie 1954- 25 ianuarie 1966; Stavrofora Lucia Dumbravă/ 2 martie 1966- 31 decembrie 2006 și actuala Maică stareță, Stavrofora Mihaela Costache (în funcție din 31 decembrie 2006)(pp. 87- 111). Un al doilea subcapitol îl reprezintă Duhovnici ai Mănăstirii Pasărea: Arhimandritul Mina Prodan (1888-1970); Protosinghelul Petru Eftodie (1901-1989), Arhimandritul Nifon Bărbieru 1911-1990); Arhimandritul Macarie Ioniță (1924-2007) și ieromonahul Hristofor Nițu (1923-2009)(pp. 112-114). Un adevărat materikon îl constituie subcapitolul intitulat Maicile trecutului – prezențe vii în viața mănăstirească, în care sunt prezentate viața și nevoințele maicilor care alcătuiesc astăzi Mănăstirea din cerul Paserii: Schimonahia Filofteia (1883-mama Sfântului Calinic); Monahiile Elisabeta Petrescu, Evlampia Dinescu, Dosofteia Pascu, Arcadia Rădulescu, Valentina Velicu, varvara Nedelea, Antonina, Augustina și Juvenalia Popa, Venimina Tenea, Teoctista Grecu, Elisabeta Cherciu, Harisia Zaharia, Elefteria Dulgheru, Schimonahia Mina Stoicescu și Monahiile Mina Marta și Pavelida Dinu, Xenia Simion, Vichentia Petcu, Tomaida Chialda, Pantelimona Vîlcu, Eulalia Ghorghe, MIgdonia Toma, Doroteia Bărbiieru și Pavelida Ioniță. Amfore de har ale prezenței lui Hristos în mijlocul lumii. (pp.115-123). Un alt subcapitol important îl reprezintă Ora et Labora în care sunt cuprinse explicații despre rânduiala slujbelor (pp. 124-133), viața de mănăstire – particularități ale viețuirii într-o mănăstire de sine și specificul cuvântului „casă” în cadrul mănăstirilor de sine (pp. 134-145) – și ascultări specifice Mănăstirii Pasărea (pp. 146- 172).

Capitolul 3 cuprinde texte subsumate cercetării a Două veacuri de mărturii estetice: Stadiul cercetărilor; Cadrul natural – între ape, ceruri și păduri; Pelerinaj prin mănăstire sau despre regăsirea sensului duhovnicesc al vieții; Poarta de la intrare; Turnul cu Clopotniță; Particularitatea incintei; Crucea primului amplasament al Bisericii; Biserica cea mare; Kimitrion-ul (Biserica cimitirului); Particularități estetice ale bisericilor de la Mănăstirea Pasărea; Cimitirul Mănăstirii Pasărea și subcapitolul La cumpăna dintre două drumuri (pp. 173-307). Capitolul 4 este dedicat Patrimoniului Cultural: Muzeul Mănăstirii Pasărea și valoarea Patrimoniului; Arta Sacră și Elemente de artă laică (pp. 309-386). Un capitol special, al 5-lea, este dedicat subiectului Mănăstirea Pasărea- loc de pelerinaje, reculegere și inspirație și prezintă personalități implicate în viața Mănăstirii (Preafericitul Părinte Daniel, Episcopi și Părinți exarhi), Binefăcători, Cartea de Aur a Mănăstirii Pasărea, Persoane al căror nume a rămas legat de Mănăstirea Pasărea (Ion Popescu-Pasărea/ 1871-1943; Gheorghe D. Anghel/ 1904-1966; alte personalități) (pp. 387- 406). Un ultim capitol – text aproape testament duhovnicesc – este intitulat Mănăstirea Pasărea, un zbor către veșnicie (pp. 411-416) și închide, astfel o minunată alcătuire, un Atlas al Oceanului de iubire care este Mănăstirea Pasărea. O Bibliografie amplă (pp. 417- 422, aproximativ 130 de titluri și trimiteri) arată seriozitatea unei astfel de construcții editoriale. Trebuie reținută și întreaga iconografie, ilustrații și fotografii ca atare, care conferă cărții un excelent conținut estetic.

Viziunea grafică – aparținând Mihaelei Palade – este fundamentată pe fotografiile lui George Ioniță, Laurențiu Tătulescu, Mihai Bogdan Atanasiu și monahului Timotei Tiron dar și pe colecțiile particulare ale Maicilor Mănăstirii, ale Constanței Carmen Lunganu și ale Mihaelei Palade. Desenele aparțin Elenei Safta. Un excelent tehnoredactor de carte – Tiberiu Voicu – pune în valoare o redactare luminoasă, realizată de Aurelian Marinescu. O carte sărbătoare, despre un colț de rai românesc, un Ocean de iubire aflat dinaintea noastră ca o propunere făcută fiecărui „navigator” pe apa vieții. Cuprinzătoare și totuși așteptând cuminte să mai fie scrisă, Istoria Mănăstirii Pasărea este parte integrantă din Istoria Ortodoxiei românești.

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie