Cât de mult ne dorim să-i vedem pe copiii noștri citind! Să le descoperim ochii sclipind de curiozitate, să-i auzim râzând la o întâmplare hazlie sau întrebându-ne cu nerăbdare „Ce se întâmplă mai departe?”. Dar, uneori, drumul către cărți nu e atât de lin cum ne-am dori.

Când refuză o carte, să vă gândiți că poate nu refuză lectura în sine, ci n-au găsit încă acea poveste care li se potrivește ca o haină veche, moale și primitoare.

Sau poate că nu ne văd pe noi citind prea des.

Oricare ar fi motivul, soluția mea e simplă: găsiți timp să le citiți! Dacă sunt micuți, măcar zece minute seara, înainte de culcare. Dar nu vă opriți nici atunci când învață să citească singuri. Poate că atunci au cea mai mare nevoie.

Când scriu povești, le scriu cu gândul la voi – părinți, bunici, frați mai mari – cei care citiți împreună cu cei mici.

Pentru că lectura nu e doar despre cuvinte. E despre prezență. Despre a sta aproape. Despre râsete, întrebări și momente care devin, fără să știm, amintiri. O carte citită împreună poate lega inimi.

Cititul nu se impune. Se oferă. Ca un dar.

Lectura este despre conexiune, despre momente împărtășite, despre bucuria de a descoperi împreună lumi noi. Oferiți copiilor acest dar cu blândețe, cu răbdare, cu drag, iar într-o zi, veți fi surprinși să-i auziți spunând: „Mai citește-mi o poveste!”.