Se apropie sărbătoarea Nașterii Domnului, pe care poporul românesc o așteaptă într-un mod cu totul aparte. Orice eveniment liturgic deosebit cade-se a fi primit cu pregătire, așa cum se întâmplă înainte de marele praznic al Învierii Domnului, când Biserica a rânduit o săptămână specială, cea a Sfintelor Pătimiri, ca să ne deslușească neîndoielnic sensurile Jertfei Mântuitorului dăruite nouă prin Cruce și Înviere și să ne pregătească a-L întâlni pe Hristos înviat din morți. În preajma Crăciunului, pregătirea aceasta nu s-a făcut printr-o perioadă liturgică bine determinată, ci poporul credincios și-a statornicit-o prin tradiția colindelor, textele lor lămurindu-ne taina înomenirii Fiului lui Dumnezeu. Le-ascultăm cu bucurie, dar adeseori nu prea le înțelegem mesajul sau ne rezumăm să apreciem doar execuția liniei melodice. Versurile lor simple, dar fascinante, ascund o teologie adâncă, înfățișată în strai de cuvânt ales. De fapt, ele se dovedesc o continuare a slujbelor din Biserică.

Atât de mult s-a contopit sărbătoarea Crăciunului cu obiceiul colindatului, încât fără acesta praznicul Nașterii Domnului ar părea mai sărac. Le auzim an de an, suntem familiarizați, dar mai ales încântați de ele, încât rareori ne-am pus problema să le deslușim istoricul și sensurile profunde. Vine să ne ajute în acest context o excelentă carte publicată recent la Editura Doxologia din Iași. Este vorba despre volumul Dimensiunea mărturisitoare a credinței – colindul creștin. Autorul lucrării este părintele Lucian-Mihăiță Filip, director al Centrului de Formare Continuă din cadrul sectorului Educațional al Arhiepiscopiei Iașilor care, în 2019, a susținut teza de doctorat pe tema colindului ca dimensiune mărturisitoare a credinței, la catedra de Misiologie a Facultății de Teologie Dumitru Stăniloae din Iași. Îndrumătorul tezei, pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru, semnează și cuvântul înainte al cărții, de unde spicuim: „Lucrarea constituie un real exercițiu de sinteză textuală și de cercetare documentară, pertinentă și temerară, asupra unui subiect foarte puțin studiat din punct de vedere teologic și aproape deloc abordat din perspectivă misiologică. Prin abordarea sa, pr. Lucian Filip realizează un act lăudabil pentru Misiologia ortodoxă, căci în spatele colindului și al colindătorului se află o taină menită se ne includă și să ne facă persoane participante în mod real la taina Bisericii lui Hristos, Cel născut în iesle, Cel lucrător într-o lume căzută, Cel Care S-a jertfit pentru ea și Cel Care ne-a înviat odată cu Învierea Sa”.

Cuprinsul volumului impresionează prin bogata tematică referitoare la istoricul colindului creștin și la rolul acestuia în păstrarea și transmiterea credinței, prin rezultatul unei cercetări minuțioase și bine structurate atât în domeniul teologiei misionare, cât și al teologiei populare, autorul evidențiind colindul creștin nu doar ca pe o străveche tradiție, ci și ca pe o sfântă mărturisire, un instrument misionar de păstrare, apărare și răspândire a textului Evangheliei sub forma acestor creații folcloric-religioase. Forța persuasivă a lucrării o realizează cele cinci capitole, cu subcapitolele aferente, ce îndeamnă cititorul la o călătorie istorică și doctrinar-misiologică în fascinanta lume a colindelor: mărturisirea în crez și colind, principiul misiologic al centralității lui Hristos reflectat în colind, colindul raportat la misiologia ortodoxă, contextul misionar al datinii colindatului și viziunea Bisericii Ortodoxe Române privind dimensiunea misionară a colindului. Amplele capitole ale cărții, enunțate mai sus, reprezintă tot atâtea trepte de cunoaștere și înțelegere a modului de apariție și evoluție a tradiției colindatului, dar și diferite aspecte de misiologie ortodoxă despre multiplele valențe teologice, misionare, mărturisitoare și etno-folclorice ale colindului creștin. A colinda și a primi colindători, dincolo de o străveche tradiție, reprezintă un act de credință și de sfântă mărturisire atât din partea celui ce cântă, cât și din partea celui ce ascultă: colindătorii, în chip tainic, Îl aduc pe Dumnezeu cu ei, în casa gazdelor, așa cum glăsuiește una din nenumăratele colinde: „Ia, te scoală, gazdă bună,/ Da Leru, Doamne Leru/ Că-ți aduc pe Dumnezeu/ Mititel, înfășățel,/ În scutec de bumbăcel”. Reținem, așadar, că istoria colindatului la români nu vine pe calea cărții, a bibliotecii, ci pe calea străveche, de aproape două mii de ani, a drumului bătătorit de tălpile strămoșilor noștri, care umblau din casă în casă, anunțând vestea mântuitoare a nașterii Izbăvitorului lumii. Ele aduc din imemoriale timpuri credința lor, întărind-o pe-a noastră, în realitatea întrupării Celui veșnic născut din Tatăl. Totodată colindele reprezintă și dovada incontestabilă a forței creatoare a poporului român, căci autorul volumului ne încredințează: „Neamul românesc nu a construit în piatră, pe cât a construit în cuvânt. Dacă în piatră nu a reușit întotdeauna să dăltuiască din cauza vitregiei vremurilor, în cuvânt, indiferent de vreme, și-a făurit credința, spiritualitatea și cultura”.

Cartea Dimensiunea mărturisitoare a credinței – colindul creștin se dovedește de o importanță majoră nu doar pe tărâmul Misiologiei ortodoxe, ci și pentru celelalte ramuri ale Teologiei, având aplicabilitate în domeniul filologiei și etnofolclorului, fiind bine polarizată, cu multă substanță și cu un aparat critic impresionant. Patosul cercetătorului pentru subiectul ales, minuțiozitatea, pasiunea pentru detaliu l-au acreditat pe autor, părintele Lucian Filip, originar din Ghindăoanii Neamțului, o zonă cu frumoase tradiții folclorice, pentru o călătorie inteligentă și holistică prin întreg perimetrul istoriei colindului și colindatului, muncă de care vor beneficia toți cei ce înțeleg și prețuiesc colinda ca pe un tezaur inestimabil al unei credințe vii și mărturisitoare, ca pe un mod de receptare și diseminare a învățăturii Bisericii noastre strămoșești. Aspectul practic al cărții ni-l devoalează însuși autorul: „Demersul din spatele acestei lucrări constă în scoaterea din uitare a datinii colindatului și reașezarea acesteia în memoria colectivă a Bisericii”.

După ce veți lectura volumul părintelui Lucian Filip, cu siguranță veți dori să colindați mai des sau să primiți colindători. Cu nădejdea că scrierea își va atinge țelul, de a ne familiariza mai mult cu frumoasa colindă românească, o istorie cântată a înomenirii Fiului lui Dumnezeu, suntem încredințați că autorul și lucrarea se potrivesc de minune cunoscutei sintagme argheziene, rostită cândva, demult: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”.