O carte despre Sat ca univers spiritual și cultură populară
Sunt remarcabile textele despre satul românesc, între criza actuală și speranța viitoare, despre tradiție, supraviețuire și speranță. Îndemnul cel mai de preț îmi pare a fi acela că satul românesc trebuie ajutat mai mult de către locuitorii orașelor. Mesajul Părintelui Patriarh este unul de credință și încurajare.
La zi de praznic vă propun o carte praznic. În contextul anului 2019 dedicat de Biserica Ortodoxă Română aprofundării cunoașterii și respectării satului românesc a apărut o lucrare a Părintelui Patriarh Daniel, intitulată: Satul românesc-Izvor de spiritualitate și cultură populară (Editura Basilica, București, 2019, 144 pg.).
Avem dinainte o antologie a unor texte altfel rătăcite între rândurile de presă bisericească din România și pierdute publicului cititor. Dincolo de faptul că volumul păstrează unitatea unei gândiri riguros teologice și solid ancorate în realitate – chiar dacă sunt ani buni de când Părintele Patriarh s-a desprins de lumea satului copilăriei – textele plac printr-o arcuire inteligentă de tensiune a soluției, oferite mereu în contextul căutării răspunsurilor existenței satului românesc contemporan.
Realist, Părintele Patriarh scrie: „Satul nostru românesc a tezaurizat o mulțime de aspecte și valori care trebuie aduse din nou în actualitate, bineînțeles adaptându-le prezentului, fără a cădea într-o nostalgie a repetiției trecutului. Din păcate, în zilele noastre se constată o criză a satului românesc din punct de vedere practic și spiritual. Este afectată însăși identitatea împreună cu prosperitatea satului. Astăzi, satul românesc este oarecum răstignit între idealizare poetică și uitare practică. De cele mai multe ori, când facem referire la sat, ne gândim la satul copilăriei. Însă cei care locuiesc acum la oraș nu mai cunosc bine problemele existente la țară. Satul de astăzi nu mai este același cu satul celor care au locuit în el cu decenii în urmă, înainte de a pleca la oraș” și continuă: „O altă trăsătură care se manifestă în criza satului este tensiunea între tradiția frumoasă și tranziția anevoioasă. Totuși, tradiția este ceva dinamic, simpla nostalgie a trecutului nu rezolvă problemele prezentului. Însă, când viitorul satului este incert, tranziția spre mai bine este anevoioasă din punct de vedere material și spiritual, ea produce sentimentul de nesiguranță, de necunoscut. Ce se va întâmpla cu noi? Cine ne spune care este proiectul dătător de siguranță și care este proiectul dătător de siguranță și speranță în viitor? De aceea, un proiect nu se poate elabora de un minister, trebuie definitivat printr-o serie de reuniuni, consultări, conștientizări ale problemelor reale de către toți cei preocupați de reușită” (op. cit., pp. 31-32).
Unită ființial cu tot ce înseamnă comunitatea rurală, biserica de sat cere o serie de exigențe în împlinirea misiunii pastorale a Bisericii, exigențe lămurite în textele patriarhale. Veți citi texte oficiale – cuvinte inaugurale, cuvântări la proclamări solemne, mesaje și cuvinte de încurajare a cercetării în domeniul etno-culturii, articole – toate reverberând de grija pentru vatra de duh a României.
Sunt remarcabile textele despre satul românesc, între criza actuală și speranța viitoare, despre tradiție, supraviețuire și speranță. Îndemnul cel mai de preț îmi pare a fi acela că satul românesc trebuie ajutat mai mult de către locuitorii orașelor. Mesajul Părintelui Patriarh este unul de credință și încurajare.
Sursa: Tribuna.ro
Cartea „Pe urmele sfinților” a părintelui Alexandru Nan – o descoperire a creștinismului timpuriu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro