Doar prin Dumnezeu-omul Hristos, îşi dă seama omul de potenţialul hărăzit lui de către Dumnezeu. El devine „dumnezeu prin har” şi, în acest fel, el îşi realizează potenţialul deplin al existenţei şi personalităţii sale. El ajunge la veşnicia sa veşnică prin omenitatea dumnezeirii. Vieţuind în timpul hristocentric al Bisericii „dimpreună cu toţi sfinţii”, omul ajunge la unirea cu Dumnezeu treptat, prin Sfintele Taine şi Sfintele Virtuţi. Iar el este plin de bucuria sfântului mesaj şi a cereştii porunci a Sfântului Vasile cel Mare: „O creatură a lui Dumnezeu vine la viaţă şi dumnezeu este chemat”. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 45)