Viața este veșnică, întrucât nu stă sub timp și loc, nici sub împrejurări dinafară: este viața adevăratei libertăți, a iubirii, milostivirii și a luminii neîngrădite, și tocmai de aceea este veșnică. Este o viață duhovnicească, pe tărâmul duhului: este o ipostază. Începutul se pune aici, nu are sfârșit și nicio putere lumească nu o poate stăpâni, iar locul ei este inima omului.

Dacă din întâmplare ți-ar veni vreun gând către aproapele, să știi că ți-a fost trimis în inimă de la izvorul bunătăților: este un dar al Dătătorului de viață. Tot așa și puterea de a pune în viață gândul bun nu e a ta, ci îți este dată de Sfânta Treime.

(Tito Colliander, Calea Asceților, tradusă de părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002, p. 7)