Încă și aceasta au povestit-o mulţi din ucenicii lui (avva Ghelasie), că, oarecând fiind adus lor un peşte, bucătarul l-a prăjit, şi l-a adus chelarului. Dar având el o treabă fără amânare, a ieşit din cămară, lăsând peştele într-un vas pe jos, şi a rugat un ucenic mic al fericitului Ghelasie să-l păzească o vreme, până se întoarce. Iar copilaşul, fiindu-i poftă, începu să mânce peştele fără vreo şovăială. Intrând chelarul şi văzându-l mâncând, s-a mâniat pe copil, care şedea jos, şi i-a şi dat un picior, fără să stea pe gânduri. Şi din lucrarea diavolului, lovit de moarte, leşinând a murit. Iar chelarul de frică l-a învelit în pătura lui, apoi s-a dus de a căzut la picioarele avvei Ghelasie, vestindu-i ce se întâmplase. Acela i-a poruncit să nu mai spună nimănui, şi să-l ducă în altar seara, când toţi se liniştesc, şi să-l pună înaintea jertfelnicului şi să plece de acolo. Şi venind bătrânul în altar, a stat la rugăciune; iar la ceasul miezonopticii, adunându-se fraţii, a ieşit bătrânul însoţit de copil, nimeni neştiind ce se întâmplase, în afară de el şi de chelar, până la sfârşitul lui.

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 49)