O nouă poartă a cerului, ctitorită de un ierarh – fiu al satului

Părintele Patriarh Daniel a transmis duminică un mesaj, cu prilejul sfințirii noii biserici din localitatea Cracăul Negru, județul Neamț.

Construită cu multă jertfă și râvnă duhovnicească, noua biserică a parohiei Cracăul Negru, care se sfințește astăzi (6 iunie 2021), ne arată credința și evlavia credincioșilor acestei parohii și, totodată, este o mărturie permanentă pentru dărnicia jertfelnică a ctitorului ei principal: Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, fiu al satului Cracăul Negru din județul Neamț și admirator al universului spiritual al satului românesc, în care s-au format și dăinuie multe din valorile spirituale, culturale și identitare românești transmise până la noi.

Înaltpreasfinția Sa, fiind iubitor al frumuseții Casei lui Dumnezeu, a inițiat și coordonat ca ierarh mai multe șantiere de restaurare și consolidare de biserici vechi, dar a construit și biserici noi, ca porți ale cerului, evidențiind astfel importanța căutării încă din lumea aceasta a frumuseții veșnice din Împărăția Cerurilor.

Ca spațiu sacru de rugăciune, biserica nou sfințită îl primește pe Hristos în mod tainic, iar El rămâne mereu prezent în ea prin Sfintele Taine săvârșite aici, dăruind celor ce se roagă darurile Sale cerești: iertarea păcatelor și arvuna vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, toate slujbele care se săvârșesc în lăcașul de cult sfințit sunt luminate de prezența harică a lui Hristos, Întemeietorul și Capul Bisericii, Cel ce a făgăduit: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor” (cf. Matei 18, 20). Prin venirea în biserica sfințită, prin închinarea la sfintele icoane, prin participare la sfintele slujbe și prin împărtășirea cu Sfintele Taine credincioșii ortodocși se sfințesc și se luminează, pentru a sfinți apoi timpul și locul în care trăiesc, ca pregătire pentru a fi primiți în lăcașurile cerești veșnice.

De asemenea, biserica nou sfințită devine „Casa lui Dumnezeu” sau „Casa Preasfintei Treimi”, întrucât în ea se adună și se sfințesc credincioșii botezați în numele Preasfintei Treimi. De aceea, spre sfârșitul slujbei de sfințire se cântă: „Această Casă, Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o și a sfințit sufletele noastre”.

Desigur, Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar în modul cel mai solemn și receptiv El este prezent acolo unde este căutat, adică în biserică, în Casa închinată Lui prin sfințire, în care El vede, ascultă și binecuvintează pe cei care Îl cheamă în rugăciune comună și împlinesc voia Lui în viața lor.

Ca „icoană a lumii sensibile” biserica zidită „are drept cer dumnezeiescul altar, iar ca pământ frumusețea naosului, devenind astfel „laborator al Învierii”, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul (†662) sau „anticameră a Împărăției cerurilor”, după cum afirmă Sfântul Nicolae Cabasila (†1391). Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului (†1429) precizează că din momentul sfințirii biserica devine cer și puterea Duhului Sfânt vine peste ea. Prin urmare, fiecare biserică ortodoxă pictată este „cerul pe pământ, în care locuiește și Se preumblă Dumnezeu Care este în cer”, după cum zice Sfântul Ierarh Gherman, Patriarhul Constantinopolului (†733). De ce biserica simbolizează cerul coborât pe pământ? Pentru ca pe omul pământean să-l înalțe duhovnicește la ceruri. Așadar, biserica este pe pământ icoana Împărăției cerurilor.

Potrivit învățăturii Sfântului Irineu de Lyon (†202), biserica a fost „sădită în lume ca un paradis”, fiind centrul liturgic sau sfințitor al creației, deoarece întreg cosmosul este chemat la sfințire prin harul Duhului Sfânt, adică este chemat să devină „cer nou și pământ nou” (Apocalipsa 21, 1), după învierea morților și după Judecata de Apoi (cf. 1 Corinteni 15, 51-54). Prin urmare, spațiul sfințit și sfințitor al bisericii pregătește pe omul credincios să devină cetățean al raiului și moștenitor al Împărăției cerurilor.

Această bogăție de sensuri spirituale a sfințirii unei biserici ortodoxe ne invită la un pelerinaj duhovnicesc către Împărăția cerurilor, simbolizată de Sfântul Altar. Sfințirea bisericii ne cheamă pe toți, cler și popor, la sfințirea vieții noastre, ca înnoire a omului după chipul lui Hristos și ca sălășluire a vieții lui Hristos în viața oamenilor (cf. Galateni, 2, 20). Din acest motiv, în tradiția ortodoxă românească, în ziua sfințirii noii bisericii, toți credincioșii ortodocși prezenți la acest eveniment primesc binecuvântarea să intre în Sfântul Altar, după ce a fost sfințită biserica, pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă, rugându-se lui Dumnezeu să sfințească viața lor așa cum a fost sfințită biserica aceasta. Iar apoi credincioșii prezenți sunt stropiți cu aceeași apă sfințită folosită la sfințirea bisericii. Folosul duhovnicesc de care se împărtășesc credincioșii prin participarea lor la sfințirea unei biserici este evidențiat în rugăciunea principală citită de arhiereu în fața Sfintei Mese pentru binecuvântarea noii biserici: „Fă-o să fie liman celor înviforați, vindecare patimilor, bolnavilor tămăduire, diavolilor pieire”!

Astăzi, într-o societate din ce în ce mai secularizată, sfințirea bisericii ne îndeamnă să mărturisim adevărul că omul, deși muritor, cu trupul, este chemat la sfințire și la viață veșnică (cf. Ioan 11, 25), iar prin învierea din morți este chemat să trăiască veșnic în iubirea, pacea și bucuria cerească a Preasfintei Treimi în Împărăția lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17).

Cu prilejul sfințirii noii biserici din satul Cracăul Negru, jud. Neamț, dorim să exprimăm aprecierea și prețuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a împlinit aici, cu multă osteneală și iubire jertfelnică. În acest sens, oferim noii biserici o frumoasă cruce de binecuvântare, confecționată în Atelierele Patriarhiei Române.

Felicităm pe toți credincioșii acestei parohii, harnici și dinamici, luminați de credință și rugăciune, aflați sub ocrotirea Acoperământului Maicii Domnului și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În mod deosebit, adresăm felicitări și mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Calnic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, ctitorul principal al acestui sfânt lăcaș, precum și tuturor ierarhilor, preoților, diaconilor și credincioșilor prezenți la acest eveniment sfânt și solemn de spiritualitate creștină și demnitate românească.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și tuturor sfinților, să ocrotească această biserică și să dăruiască pace și bucurie, sănătate și mântuire tuturor închinătorilor și binefăcătorilor ei, spre slava Preasfintei Treimi și bucuria locuitorilor acestui sat.

Cu aleasă prețuire și părintești binecuvântări,

Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

De la același autor

Ultimele din categorie