Înainte de a încerca să explicăm mecanismul de producere şi cauzele acestor dependenţe, să privim statisticile oferite de cotidianul sus-amintit:

- ciocolata se situează pe primul loc pe lista acestor dependenţe. Sunt afectate în special femeile, la care pofta de ciocolată se înregistrează la 40%,  în timp ce la bărbaţi, procentul este de doar 15%. Ciocolata conţine feniletilamină, o substanţă care creşte în mod natural în organismul persoanelor îndrăgostite. Mai conţine, de asemenea, teobromină (un stimulent cerebral), tiramină şi triptofan, care au proprietăţi antidepresive. Consumatoarea de ciocolată, adesea grăsuţă, mănâncă exagerat acest aliment, care o consolează în faţa impresiei că „nimeni nu o place“. Când încearcă să renunţe la alimentul favorit se simte bolnavă, morocănoasă şi plină de resentimente, simptome care dispar dacă îşi administrează câteva tablete de ciocolată;

- gustările sărate (cipsuri, sărăţele, covrigi, floricele de porumb etc.) fac 8% dependenţi printre femei şi 3% dependenţi printre bărbaţi. S-a descoperit, în ultimul deceniu, că în grâu există unii compuşi (exorfine) care pot acţiona ca o doză slabă de morfină şi care pot provoca o stare uşoară de euforie;

- pâinea şi pastele realizează dependenţe la 3% dintre femei şi 2% dintre bărbaţi, deoarece, provenind din cereale, conţin sus-amintitele exorfine. Există persoane care au o poftă exagerată pentru pâinea caldă sau pentru anumite tipuri de paste;

- pizza determină dependenţă mai mult la bărbaţi (14%) decât la femei (7%) Aceasta se datorează şi unor substanţe chimice, generatoare de o stare de bine, conţinute în brânză şi mezeluri;

- carnea (friptă sau afumată) este, de asemenea, prezentă pe lista dependenţelor alimentare într-un procent de 3% pentru femei şi 5% pentru bărbaţi. Dependenţa este amplificată de prezenţa sării, a condimentelor şi a glutamatului, care este un potenţiator de gust;

- îngheţata determină dependenţă la 6% dintre femei şi numai la 2% dintre bărbaţi. Laptele din compoziţia îngheţatei conţine exorfine, zahărul oferă energie, iar când se mai adaugă şi ciocolata ...

De remarcat faptul că toate tipurile de dependenţă creează reacţii similare la nivelul creierului. Acest lucru a fost dovedit prin rezonanţă magnetică funcţională, un test care măsoară activitatea creierului în funcţie de modificările fluxului sangvin. Astfel s-a demonstrat că la dependenţii de alimente se activează aceiaşi centri nervoşi ca şi la dependenţii de alcool, tutun sau droguri.

Se consideră că fiecare dintre noi avem ocazional poftă de ceva, dar dependenţa apare când această poftă devine imperioasă, iar neîndeplinirea dorinţei determină simptomele menţionate mai sus la lipsa ciocolatei.

Surprinzător este faptul că cercetătorii nu au găsit încă o bază ştiinţifică pentru explicarea acelor pofte bizare ale femeilor însărcinate.

S-au încercat şi unele explicaţii ştiinţifice mai simple şi anume că poftele apar datorită unor eforturi inconştiente ale creierului de a corecta unele deficienţe nutriţionale ale organismului. Astfel, pofta pentru friptură ar putea indica necesitatea de a aduce în organism proteine sau fier, iar pofta de ciocolată s-ar declanşa datorită nivelurilor joase de magneziu din organism. Din păcate, există suficiente argumente împotriva acestei teorii, ca, de exemplu, faptul că în caşcaval există mai multă feniletilamină decât în ciocolată.

Se pare că un rol important în dezvoltarea dependenţei alimentare îl joacă şi publicitatea, reclamele propagând excesiv calităţile unor alimente, cum ar fi ciocolata, îngheţata, pizza, etc. Evident, decizia alegerii unui aliment ne aparţine, dar, fiind bombardaţi excesiv cu imagini tentante, tindem să devenim (mai ales copiii) victime ale dependenţelor alimentare.