O, Soare al Dreptăţii
Arată-mi raza Ta
Şi dintru nesimţire
Ridică viaţa mea!

Tu, Cel născut, cu trupul,
Ca om, la Betleem,
Călăuzeşte-mi pașii
Spre veşnicul Eden!

Înviorează, Doamne,
Pe cel slăbănogit
Uitând fărădelegea
Celui ce Ţi-a greşit!

Ridică-mi, Doamne, gândul
Din veacul trecător
Şi-mi potoleşte vântul
Scoțându-mă din „nor”!

Învaţă-mă să caut
Spre veşnicul senin
La care nu-i durere,
Nici scârbă, nici suspin!

Cu dragoste cerească
Aprinde-mă mereu,
Stăpâne Milostive
Şi Dumnezeul meu!

Pe tronul Sfintei Slave
Cu trupul azi sezând,
Arată, Doamne, milă
Spre cei de pe pământ!

(Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț, Dor de pustie, dor de cer, Editura Trinitas, 1997, p. 46)