Dragul meu, cu nevrednicie se împărtăşeşte un om împătimit, necurăţit, nespovedit, fără grijă, care merge din obişnuinţă sau nu s-a spovedit cu adevărat şi sincer. Pentru că o spovedanie bună este ca tu să fii pe poziţia de a nu mai repeta păcatul. Nu să te spovedeşti doar de formă şi să spui în sinea ta: „…oricum, şi-aşa îl fac, posibil cât de curând iarăşi să accept să-l fac.” Asta e o fraudă.

Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziţie, o hotărâre şi o decizie de mare căinţă şi pocăinţă.

(Arhim. Arsenie Papacioc – Despre Spovedanie şi Împărtăşanie, Editura Elena, Constanţa, 2013, pp. 56-57)