Nu este veșnică frumusețea florilor, nu este lungă viața noastră! Isus, fiul lui Sirah, ia ca exemplu viața de o sută de ani a omului și aseamănă acești o sută de ani cu o picătură de apă: „Numărul zilelor omului – scrie el – cel mult o sută de ani. Ca o picătură de apă din mare și ca un grăunte de nisip, așa sunt de puțini anii în ziua veacului” (Ecclesiasticul 18, 8-9).

Auziți ce spune el? Viața de o sută de ani a omului este atât de neînsemnată în comparație cu veșnicia, ca o picătură de apă față de marea întreagă! După părerea noastră, o sută de ani înseamnă viață lungă și ne mirăm când auzim că cineva a trăit până la o sută de ani, dar după părerea fiului lui Sirah, și în realitate așa este, viața de o sută de ani este numai o picătură de apă! Dar dacă cineva ar trăi chiar și o mie de ani, și atunci ar fi neînsemnat, și viața lui ar fi o picătură de apă! De ce? Pentru că după viața cea vremelnică vine Viața cea Veșnică, Fără de Sfârșit; în această viață toate cele trecătoare ale veacului, sutele și miile de ani vor fi o singură picătură, un vis trecător pe care omul, după ce s-a trezit, l-a și uitat imediat.

Cântărește o picătură în comparație cu marea întreagă: ce greutate va avea picătura? Compară o sută sau o mie de ani cu veșnicia nesfârșită: cât de lung va fi veacul? Oare cât o singură zi, după cuvântul Psalmistului: „Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut și ca straja nopții” (Psalmul 89, 4)! Iată cât de scurtă este viața noastră cu care ne desfătăm ca și cu o floare frumoasă, dar nu gândim că această floare se ofilește repede-repede!

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viața și omiliile, Editura Egumenița, Galați, p. 42)