În urmă cu, de-acum, patru ani, a văzut lumina tiparului volumul „General Henri Berthelot, Jurnal și corespondență 1916-1919” (Editura Junimea, Iași, 2018, 373 pg.). În traducerea Oltiței Cîntec, teatrolog, istoric și teoretician al teatrului – traducătoare inspirată și atentă a unor texte istorice aride, dar fundamentale înțelegerii unor contexte (în eforturile ei înregistrăm și traducerea, alături de Odette Blumenfeld, a cărții monografice a Margaretei Shevtsova, Robert Wilson, apărută în 2010) – ajung la noi texte privind I. Prima misiune în România: octombrie 1916-mai 1918 (De la Paris la București: drumul pătimirii; Apărarea frontierelor: octombrie și noiembrie; Invazia: luptă și retragere, Iarna tristă a lui 1917; Revoluția rusă; Renașterea armatei române; Bătăliile române (iulie august 1917): speranțe, decepții, reacții; Trădarea rusească: trei luni de așteptare; De la Iași la Paris: drumul înălțării, pp. 77- 298); II. A doua misiune în România. Octombrie 1918 - mai 1919 (1 octombrie 1918 – 4 mai 1919) (pp. 297- 354); III. Note ale generalului Berthelot despre cea de-a doua misiune în România (de la 7 octombrie 1918 la 5 mai 1919, pp. 355- 362). Pentru înțelegerea amplă a cărții dispunem de o excelentă istorie pe scurt a momentului Berthelot nu doar în istoria noastră națională: Generalul Henri Mathias Berthelot și România (1916-1918) un studiu excelent al lui Gheorghe I. Florescu (semnat la Iași, în 6 octombrie 1996, pp. 11-76) o minunată acordare a memoriei noastre comune la memoria specială pe care ar trebui să o acordăm acestui remarcabil ofițer francez. Amănunte, distingeri coerent și un excelent aparat științific sunt atuurile acestei frumoase partituri de interpretare a vieții lui Berthelot.

Un alt specialist în Primul Război Mondial și cunoscător al Generalului, Glenn E. Torrey, semnează o scurtă Prefață la ediția în limba română (pp. 9-10) – el fiind cel care a și publicat în 1987 versiunea franceză – amintindu-ne, a câta oară, că Istoria României este parte a Istoriei Universale numai atunci când ea trece prin canalele de comunicare ale istoriografiei moderne. De aici importanța lui Torrey sau a lui Keith Hitchins, iubitori ai istoriei noastre și cunoscători atenți ai ei. Întregul este un volum de mare forță. O aducere aminte de care ar trebui să ținem seama toți.

Sursa: tribuna.ro