În vremea comunismului, ideea de pelerinaj nu ar fi trebuit să existe. Cel puțin, în mintea unora. Asta nu înseamnă că n-au fost creștini care, după modelul femeilor mironosițe, plecau cu mult curaj de acasă și cu multă dragoste de Dumnezeu. Plecau în diferite colțuri de țară, dar ajungeau și la Iași, la Sfânta Cuvioasă Parascheva. „Ceaușescu nici nu te lăsa să vii măcar. Dar, iaca, așa veneam, ne suiam la tren mai multe femei și veneam”, își amintește Ecaterina, o femeie de 75 de ani.

A îndrăgit-o pe Sfântă aproape dintotdeauna. Aproape – zice ea – pentru că, înainte de a se putea înfățișa înaintea ei, a avut și o încercare. „Prima dată când am venit la hramul Sfintei nu era rând, nu era nimic, dar lumea venea buluc. Eu eram slăbuță, bolnăvicioasă și, când au început toți să se împingă, am ieșit din rând. N-am mai putut să mai stau. Am plecat la tren și direct acasă, la Bârlad. Acolo am povestit, iar băiatul meu, care era mic tare, mi-a spus o vorbă pe care n-am uitat-o niciodată: Ai fost rea, de asta nu te-a primit Cuvioasa! Am venit, apoi, al doilea an și, de atunci, mai mereu – și-am încercat să fiu mai bună. Măcar am încercat... Cum să nu venim, dacă aici căpătăm credință și sănătate?”, se întreabă, fără a aștepta răspuns, femeia.

Sănătatea ei stă în mâinile Sfintei Parascheva și, de aceea, s-a întors și în acest an, să mulțumească. „Anul acesta, pe 2 februarie, de Întâmpinarea Domnului, mi s-a făcut rău. Și-am fost operată la cap de o tumoare. N-am știut atunci ce-i cu mine. Medicii erau rezervați dar, slavă Domnului, n-am rămas cu defecte. Am venit să mulțumesc lui Dumnezeu și sfinților Lui”, a încheiat Ecaterina din Bârlad.

(Mărturie de la Hramul Sfintei Parascheva – Iași, 2014)