Ai băgat de seamă că ai puţină dragoste, iar cercetând mai bine afli că nici nu aveai idee ce e aceea dragoste, încât doreşti să ştii pe ce căi ai putea să agoniseşti măcar puţin din această virtute. Domnul a zis: Eu sunt Calea şi Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6). Această cale este păzirea poruncilor Domnului. Cine Mă iubeşte păzeşte poruncile Mele (Luca 14, 15) – iar poruncile Lui sunt toate dragoste şi smerenie. Trebuie să le îndeplinim totdeauna, pe cât ne stă în putere, dar să nu credem nicidecum că am îndeplinit deja ceva: orice lucru bun am face, nu facem cu puterea noastră, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că El a zis: fără de Mine nimic nu veţi putea face (Ioan 15, 5), şi toţi trebuie să ne socotim slugi netrebnice, după cuvântul lui Dumnezeu: ce eram datori să facem am făcut (Luca 17, 10).

Tu vrei să vezi agonisirea virtuţilor, însă aceasta este cu neputinţă: nu ar face decât să ne linguşească orgoliul. Să lăsăm în seama lui Dumnezeu preţuirea faptelor noastre bune, iar noi să cerem de la El: „Dă-mi să văd păcatele mele, nu virtuţile, oricare ar fi acestea”. Scrii că se întâmplă să vezi un om care suferă şi e în nevoie, dar nu ştii cum să îl ajuţi, iar după aceea se arată că puteai, dar nu ai făcut-o. Tocmai aceasta te ajută să te pocăieşti şi să te smereşti şi să fii de acum înainte prevăzătoare, iar pocăinţa şi smerenia atrag ajutorul dumnezeiesc.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, pp. 34-35)