Însufleţiţi-vă cu nădejdea că Domnul, văzând osteneala voastră pentru rugăciune şi râvna cu care căutaţi deprinderea către ea, vă va dărui, în cele din urmă, rugăciunea — şi ea, întărindu-se în inimă, va ţâşni singură de acolo ca un izvor. Acest rod preafericit este rodul ostenelii rugăciunii! Aşteptarea lui i-a însufleţit pe toţi rugătorii şi dobândirea lui a fost pentru ei izvor de neîncetată fericire duhovnicească, de bucurie şi de liniştire în Dumnezeu. Osteneala deprinderii rugăciunii socotiţi-o osteneala cea dintâi, mai importantă decât oricare alta. De aceea, însuşiţi-vă această osteneală şi, fără să vă pară rău, osteniţi-vă până când rugăciunea va deveni neîncetată.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 27)