Oare mai există astăzi adevărați creștini?

Cuvinte duhovnicești

Oare mai există astăzi adevărați creștini?

    • Oare mai există astăzi adevărați creștini?
      Foto: Tudorel Rusu

      Foto: Tudorel Rusu

Tânărul meu prieten, dacă te numești învățător al poporului, poți rămâne deseori de rușine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu vei rămâne de rușine niciodată.

Oare mai există astăzi adevărați creștini? Sunt, sunt destui. Dacă n-ar fi, s-ar stinge mândrul soare: fiindcă la ce să lumineze o candelă așa de scumpă unei simple menajerii? Mi-ar trebui multă hârtie ca să aștern în scris pildele minunate de adevărați creștini pe care i-am întâlnit eu însumi în viața mea – iar ție, multă vreme ca să le citești și să-ți îndulcești sufletul. Deocamdată, cercetează-te pe tine însuți în oglinda acestei singure pilde:

Eram anul trecut în Maciva. Așteptam trenul într-o stație mică, când am văzut o țărancă bătrână lângă șine. Față bătrânească ofilită, dar luminată cu acea minunată strălucire de taină ce se vede adeseori pe fețele oamenilor duhovnicești. Am întrebat:

– Pe cine aștepți, soro?

– Păi, pe cine mi-a trimite Domnul, zise ea.

Continuând discuția, am aflat următorul lucru: ea vine zilnic în stație să vadă de nu se află vreun călător sărac, care să aibă trebuință de hrană și de gazdă – și când se află vreunul de acest fel, îl primește cu bucurie ca pe un trimis al Domnului și îl duce la casa ei, ce se află un kilometru mai încolo. Am mai înțeles din discuție că citește Sfânta Scriptură, și merge la biserică la slujbe, și postește, și ține toată legea lui Dumnezeu. Mai apoi, vecinii ei ne-au spus că femeia e o adevărată sfântă. În cele din urmă, am încercat să laud evanghelica ei dragoste de străini – însă mai înainte de a-mi termina cuvântul, a suspinat zicând:

Oare nu suntem noi oaspeții Lui în fiecare zi, întreaga viață? Și lacrimi prinseră a-i străluci în ochi.

O, milostiv și dulce suflet al poporului! Tânărul meu prieten, dacă te numești învățător al poporului, poți rămâne deseori de rușine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu vei rămâne de rușine niciodată.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi- scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2002, pp. 12-13)

Citește despre: