Obiceiuri străvechi - Constantin Gabriel-Alfredo
În comuna din care provin, Oţeleni, judeţul Iaşi, sunt multe obiceiuri străvechi ce datează de pe vremea dacilor şi romanilor sau de mai târziu, de pe vremea Sfântului Andrei.
De Crăciun, copiii şi tinerii formează mai multe grupuri care merg să colinde pe la casele care au becurile aprinse. Grupul care colindă cel mai bine are onoarea de a colinda şi Biserica comunei. La colindat se merge de la ora 6 jumătate seara până la ora 9 jumătate deoarece la ora 10 seara începe Sfânta Liturghie din Ajun de Crăciun. După Liturghie, se împart cadouri copiilor care au binevoit să vină la slujbă la Sfânta Biserică.
În ajun de Anul Nou, seara, tinerii se costumează „fioros”, cu măşti şi haine de lână, pentru a speria duhurile rele. Tot în aceeaşi seară, copiii merg „cu urâtul”. Ca răsplată, gazda le oferă mere, nuci, dulciuri şi, rareori, bani. Tinerii umblă cu cerbul, cu capra, cu ursul, cu căluţul sau cu buhaiul. Şi eu fac parte dintr-un grup ce reprezintă obiceiul cerbului. La cerb participă minimum 5 şi maximum 12 flăcăi. Fiecare dintre ei are câte o îndatorire: unul este căpitan, 3 sunt toboşari, iar unul joacă cerbul.
În prima zi din noul an, se merge cu semănatul. Copiii aruncă o mână de orez pe preşul uşii şi cântă „Sorcova”. După ce urează „Sorcova, vesela”, copiii sunt serviţi cu prăjituri, cu un pahar de suc sau cu alte bunătăţi pe care să le pună în pungă.
În concluzie, satul meu este mereu plin de obiceiuri şi tradiţii şi de aceea îmi este drag să mă întorc acolo la fiecare sfârşit de săptămână.
Sărbători şi tradiţii - Pişta Marius Adrian
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro