Sunt mamă a trei copii: Maria, Iustiniana şi Serafim. De foarte multe ori, toată familia merge în pelerinaje la sfintele mănăstiri. Cândva, am avut un vis inimos. Se făcea că eu înconjurată de copii mă aflam lângă racla Sfintei Parascheva, iar copiii i-au luat veşmintele Cuvioasei. Cutremurată de fapta copiilor, dar mai ales încărcată de mustrări de conştiinţă pentru nepurtarea de grijă ca mamă, am început să plâng şi să-i cer iertare Sfintei. La zbuciumul interior în care mă afundasem, Sfânta Parascheva a părăsit racla stând vie, în picioare lângă mine. Avea un chip frumos, ochi blânzi şi bujori în obraji. Era înaltă... în semn de răspuns la rugămintea mea de iertare, a clipit din ochi şi mi-a zâmbit înclinându-şi uşor capul...

Am înţeles din acest vis că Sfânta Parascheva este de-a pururea vie, că este mereu gata să ne ajute atunci când ne rugăm ei.

Revinim la Cuvioasa cu multă nădejde de ajutor în viaţa aceasta, dar, mai ales, ne rugăm să mijlocească pentru toţi, când sufletele noastre vor pleca spre celălalt tărâm.

Violina, Ocna-Mureş

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, 2011)