Odată un mirean tânăr a vrut să-l ispitească. Şi i-a spus:

- Părinte Epifanie, voi, clericii necăsătoriţi, nu oferiţi nimic lumii. Nu faceţi familie, nu faceţi copii... Deci sunteţi copaci neroditori şi de aceea, potrivit Evangheliei, trebuie să fiţi tăiaţi şi aruncaţi în foc.

Şi Stareţul i-a răspuns:

- Frate, nu-ţi voi răspunde în limba Evangheliei, deoarece n-o ştii, făcând comparaţia clericului necăsătorit cu copacul neroditor. Îţi voi răspunde cu un argument logic. Precum ştii, în afară de copaci care dau roade, există şi alţi copaci, care pot să nu facă roade, însă sunt foarte folositori omului pentru lemnul pe care-l oferă, pentru frunzişul lor, pentru umbra lor etc. Dacă am primi, deci, după logica ta, că clericul necăsătorit este neroditor, îmi ajunge să fiu un astfel de copac... Să spunem, un platan bătrân sub umbra căruia să vină călătorul obosit de cele ale vieţii să răsufle şi să ia curaj pentru nevoinţa lui.

A trecut vremea şi acest tânăr a avut nevoie de bătrânul platan. Ce s-a întâmplat? A încercat să se sinucidă, ceea ce din fericire n-a reuşit şi revenindu-şi, a cerut pe... "bătrânul platan“. Şi Părintele Epifanie a plătit un taxi de la Kalamata în aceeaşi noapte în care a primit telefonul şi a mers în oraşul tânărului să-l ajute pentru cealaltă perioadă a vieţii sale.

(Pr. Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viaţă, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 26)