Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori
Noi pe pământ suntem într-o trecere, într-o vizită foarte, foarte scurtă.
Ia să-mi spuneţi mie unde eraţi acum 100 de ani? Dar peste 100 de ani unde o să fiţi? Ia spuneţi-mi, unde?
Trupul merge în pământ, de unde a fost luat, dar sufletul unde merge? Aţi auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie? Voi nu ştiţi de unde veniţi şi unde mergeţi. Eu ştiu de unde vin. Vin de la Tatăl şi merg la Tatăl. Noi pe pământ suntem într-o trecere, într-o vizită foarte, foarte scurtă.
Vezi? A trăit Adam 930 de ani şi la moartea lui a venit Arhanghelul Mihail din cer – unul din cele şapte duhuri – şi l-a întrebat, când se muncea cu moartea: „Adame, Adame, cum ţi s-a părut viaţa?” „Aşa, Doamne, cum aş intra pe o uşă şi aş ieşi pe cealaltă”. După 930 de ani! Dar la noi ce-i viaţa? Nu auzi ce suntem noi? Şi cine poate să ne spună nouă mai adevărat şi mai sfânt şi mai vrednic de încredere, decât Cel ce ne-a făcut? Auzi ce spune Duhul Sfânt, care a zidit toate cele văzute şi nevăzute: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori”.
(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 85-86)
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro