Omul este singura făptură verticală din Univers. Este o făptură bidimensională. A fost creat din ţărână şi suflare de viaţă, materie şi spirit. Latura pământească din om este supusă gravitaţiei şi atrasă în jos. Cealaltă jumătate, jumătatea cerească, cea creată de suflarea lui Dumnezeu, este supusă atracţiei spre cer, ca şi flăcările. Este o atracţie tot atât de intensă ca şi gravitaţia. Nu poţi să i te sustragi. Orice fiinţă umană, oricât de josnică şi pervertită ar fi, este supusă atracţiei în sus, spre cer. Ea aspiră să se înalţe, să urce, să progreseze. Setea de a urca fără încetare mai sus nu poate fi niciodată astâmpărată. Omul nu se poate sustrage niciodată dorinţei sale de ascensiune, de avansare, aşa cum nu poate sustrage corpul său material de sub acţiunea gravitaţiei. Dacă încălcăm această lege a ascensiunii, distrugem fiinţa umană. O ucidem. O stingem aşa cum stingem o flacără, împiedicând-o să se înalţe.

(Virgil Gheorghiu, Ochiul American, Editura Agaton, pp. 16-17)