Omul posedă libertate autentică, divină, necondiționată
„Nici chiar Duhul Sfânt nu poate sili voința să facă ceva împotriva ei…Duhul Sfânt nu săvârșește nimic fără voința omului.”
Căderea primului om era căderea mea. Îmi părea rău că Dumnezeu n-a făcut ceva să împiedice această cădere. De exemplu, să-i dea omului un pic mai puțină libertate…dar o libertate limitată nu mai e libertate. Omul posedă libertate autentică, divină, necondiționată.
Nici chiar Dumnezeu nu poate intra la om dacă omul nu-i deschide ușa pentru a-l primi. Cum spune El Însuși: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul meu și va deschide ușa, voi intra la el”. Omul era așezat așa de sus, încât Dumnezeu Însuși nu voia să-l împiedice să facă lucrul care i se va părea bun. Părinții bisericii sunt categorici: „Nici chiar Duhul Sfânt nu poate sili voința să facă ceva împotriva ei…Duhul Sfânt nu săvârșește nimic fără voința omului”. Omul a săvârșit răul pentru că era liber. Căci răul presupune întotdeauna libertatea. Fără libertate, răul nu este decât o constrângere. Dar răul nu este posibil fără libertate, binele nu este nici el cu putință. Fără libertate, e exclus și binele adevărat, dumnezeiesc.
(Părintele Virgil Gheorghiu, Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer – amintiri dintr-o copilărie teologică, Editura Deisis, Sibiu, 1998, pp. 48-49)
Rugăciunea este vremea bucuriei
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro