Prin postire și abstinență nu am în vedere acea activitate care afectează numai stomacul, ci acea atitudine trează care îți permite (sau te constrânge) să nu te lași înrobit de nimic. Aceasta este o problemă care vizează felul în care ne trăim și ne organizăm viața la toate nivelurile. Mai întâi ne afectează imaginația, fiindcă aceasta este un loc în care păcatul începe să lucreze. (…) trebuie să învățăm să ne controlăm imaginația.

Cât timp imaginația nu a pus stăpânire asupra noastră, lucrurile ne sunt exterioare; din momentul în care imaginația ni s-a încurcat cu lucrurile și s-a predat lor, noi ne-am alipit lucrurilor. (…) Odată ce i-ați permis imaginației să zburde în voie, totul devine dificil. De aceea, trebuie să fim treji și să luptăm pentru libertate.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, ediția a doua, Traducere din limba engleză de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, pp. 67-68)