Omul rău
Să ne ferească Dumnezeu de acea suspiciune rea care ne face să vedem în semenii noştri numai părţile proaste: în mişcări, în gesturi, priviri, voce, comportament, în fiece cuvânt.
Omul rău trebuie deplâns, nu trebuie să ne înrăim împotriva lui, fiindcă prin aceasta facem pe placul Satanei; priveşte-l pe oricare vrăjmaş nu altcumva decât ca pe o creaţie a lui Dumnezeu, făcută după chipul lui Dumnezeu şi ca pe un mădular al propriului nostru trup. Să nu-l urâm, adică să nu ne facem asemeni diavolului, fiindcă omul cuprins de răutate este diavolului atâta timp cât nu-l părăseşte acest sentiment.
Se cuvine să fim mereu blânzi, buni, cu inimă iubitoare, răbdători, ca şi cum n-am observa deloc răutatea altora, „Să biruim răul cu binele“ (Romani 12, 21) şi pe oamenii răi, cu o mângâiere, cu o faptă bună. Să ne ferească Dumnezeu de acea suspiciune rea care ne face să vedem în semenii noştri numai părţile proaste: în mişcări, în gesturi, priviri, voce, comportament, în fiece cuvânt.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, p. 291)
Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în sufletele noastre
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro