Rugăciunea este temelia lumii, a spus Sfântul Ioan Scărarul, iar un alt sfânt a asemănat întreaga lume cu un vas în care ființează Biserica lui Hristos, dar Biserica se ține împreună prin rugăciune. Rugăciunea este petrecerea și unirea omului cu Dumnezeu. Este podul pe care merge de la sinele cel trupesc cu toate ispitirile lui către sinele cel duhovnicesc cu libertatea sa. Ea este zidul de apărare împotriva supărărilor, este securea necredinței, îndepărtează nesimțirea și îmblânzește mânia. Rugăciunea este hrana sufletului și luminarea simțurilor, ea ne dă de pe acuma bucuria ce va să vină.

(Tito Colliander, Calea Asceților, tradusă de părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 43)