În 2009, un infarct, repetat de cinci ori în două luni, a atras după sine mai multe internări la Serviciul Cardiologie de la Spitalul Fundeni. Aici mi s-au depistat două artere ale inimii înfundate în proporţie de 90%. Am făcut mai multe încercări de a fi operat la Spitalul Fundeni (București) şi la Iaşi. În noiembrie am venit la Iaşi pentru operaţie, cerând aju­torul Sfintei Parascheva. Profesorul doctor m-a trimis din nou la Bucureşti, iar de acolo, la Constanța.

Mi-am dorit să revin la Iaşi, dar boala s-a agravat. Nu mai aveam mult de trăit, întrucât nu-mi mai simţeam mâinile şi nu aveam cir­culaţie normală. Inima mea era din ce în ce mai slabă. Mă apropiam încet, dar sigur, de moarte.

Într-o noapte m-am visat în spital, iar în camera de alături pentru mine se ruga o monahie în mod impresionant, cu mâinile ridicate. La înce­tarea rugăciunii, măicuţa s-a întors spre mine în chip foarte cuvios, cu capul în jos, iar eu am recunoscut-o. Era Sfânta Parascheva de la Iaşi. Chipul ei smerit şi blând mi-a rămas în memorie pentru toată viaţa.

A doua zi am primit un telefon de la Debreţin, din Ungaria, de unde un profesor cu care vorbisem anterior mă anunţa să merg la Târgu Mureş pentru operaţie. Acest lucru s-a şi întâmplat, iar operaţia a fost o premieră pe ţară. Acum mă simt bine şi mulţumesc Sfintei Cuvioase Parascheva pentru ajutorul ei cel bun! (Ion Benescu, Constanţa)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, 2011, pp. 35-36)