„Mami, când voi fi mare, vreau să fiu ca tine”! Sunt cuvinte des auzite din gurile inocente ale preşcolăriţelor. Trece timpul. Domnişoara creşte. Prin adolescenţă îşi dă seama de limitările mamei. Observă incongruenţa dintre principiile pe care mama le enunţă şi acţiunile pe care le face. Şi spune: Niciodată nu voi fi ca mama! Timpul trece în continuare – trenul rapid care nu poate fi oprit pentru că nu are nici staţie, nici capăt de linie. Apoi domnişoara ajunge doamnă. La casa ei. Şi, câteodată, îşi spune: Sunt ca mama!

Mame, copilele voastre sunt copiile voastre. La indigo. Vă vor semănă la trup şi la suflet. Ele vă vor continua ca o prelungire înspre un viitor pe care, dacă veţi avea şansă şi zile, îl veţi apuca. Ele vor aduce ordine în haosul arealului domestic. Ele vor conserva, ba chiar inova, tradițiile culinare învățate de la voi. Ele vor ţine lumea în viaţă prin naşterea de copii. Ce poţi face ca să rămâi un model pentru fiica ta? Iată câteva direcţii.

În primul rând, fă din fiica ta o prioritate! Ea nu trebuie să simtă nimic altceva decât faptul că este în topul listei tale de priorităţi. Desigur, nici nu trebuie să fie copilul favorit în cazul în care are fraţi sau surori. Asta era clar. Nu ştiu de ce am menţionat-o. Să revenim. Petrece timp cu ea. Vorbiţi de-ale voastre. Râdeţi şi plângeţi ca fetele. Sun-o sau scrie-i câteva mesaje pe telefon. Cumpără-i cadouri preţioase. A nu se citi neapărat scumpe. Lasă serviciul, prietenii, hobby-urile pe un loc secund. Investiţia merită.

În al doilea rând, iubeşte-l pe tatăl ei! Aşa va simţi şi ea că se află într-un mediu sigur. I se spune safe mai nou. Şi are nevoie de siguranţa iubirii dintre părinţi. E perimetrul în care îşi manifestă şi ea emoţiile. Şi învaţă cum să îl iubească pe viitorul ei soţ.

În al treilea rând, disciplineaz-o când şi cum trebuie! Ups... Auu... La capitolul acesta bărbaţii excelează. Femeile strigă, explodează, dar nu disciplinează. Ei bine, te rog să înveţi. Tu eşti şefa. Nu ea. Prin urmare, trebuie să ştii să îţi exerciţi autoritatea de mamă. Să cerţi. Să privezi de libertate. Să limitezi timpul de telefon, internet, Netflix etc. (atunci când e cazul).

În al patrulea rând, laud-o în public! Dacă disciplinarea se face exclusiv în privat, aprecierea poate fi publică. Expunerea rezultatelor ei pe raftul social o va încânta. Şi o va motiva să repete isprăvile. Iar tu, în fond, asta vrei: ca ea să se dezvolte, să devină autonomă, să performeze, să se transforme dintr-un copil rudimentar într-un adult responsabil.

În al cincilea rând, implic-o în treburile casnice! Uite cum o poţi ajuta să „crească”. Oferindu-i şansa să exerseze. Să greşească şi să repare greşelile. Nu e plăcut să faci din podeaua livingului un mic lac, eventual cu ceva peştişori, pentru că s-a scurs apa din găleata mopului, dar dacă absoarbe repede lichidul vărsat curăţenia va fi în „profunzime”. Ca în reclamele cu detergenţi. Nu?

În al şaselea rând, explică-i sensibilităţile feminine! Ştii tu. Complicaţiile alea lunare. Prima dată va avea un şoc. Apoi şocul, prin repetare, va deveni o banalitate. Tu eşti primul ei ginecolog. Povesteşte-i despre ovulaţie şi despre cum se fac copiii. Despre primul contact sexual, care neapărat trebuie să aibă loc pe terenul îngrădit şi sacru al căsniciei. Şi, din câte mai ştii, împărtăşeşte-i una-alta şi despre dichisurile masculine. La vremea potrivită. Poate pe la doisprezece – paisprezece ani.

În al şaptelea rând, deschide-i orizontul spiritual! Nu îţi trebuie atestat de antropolog, nici statut de cleric, ca să îţi dai seama că femeile sunt fiinţe mai religioase decât bărbaţii. Aruncă doar o privire în biserică. Procentul este debalansat indiscutabil. Deci, vorbeşte-i despre cele sfinte. Despre existenţa lui Dumnezeu. Despre prezenţa Duhului Sfânt. Despre har. Du-o la Biserică. Citeşte-i din Biblie. Caută-i una potrivită pentru vârsta ei; sunt multe ediţii pentru copii în librăriile online. Roagă-te seara împreună cu ea. Însoţeşte-o la prima spovedanie. Trimite-o în tabere creştine. Ar fi păcat să fiţi împreună doar în lumea aceasta. Cealaltă e cu mult mai frumoasă.

În al optulea rând, oferă-i libertatea necesară! Cândva, după vârsta majoratului, dar doar după ce se va căsători, libertatea va fi totală. Până atunci oferă-i-o în doze potrivite. O va cere cam prin gimnaziu. Zile de naştere, ieşiri cu colegii, vizite acasă ale prietenilor etc. Ce va produce în inima ei libertatea pe care i-o oferi? Sentimentul că e de încredere. Că cineva se bazează pe ea. Acum, nu e ciudată imaginea mamei care o aşteaptă pe una dintre colegele fetiţei mele la poarta şcolii. E normală. Bizară devine atunci când mămicuţa, cu obstinaţie, o ia de mână pe ditamai domnişoara pentru a o conduce la Mercedesul de peste drum. O mostră de așa nu.

Dragi mame, vă doresc să lăsaţi o amprentă de neşters pe sufletele fiicelor voastre. Oricum lăsaţi o amprentă. Depinde de voi de care.

În clipele grele şi-n cele mai puţin grele ale vieţilor lor, fetele voastre se vor întreba: „Ce-ar fi făcut mama în locul meu?” Iată slava voastră.

(Gabriel Braic, Semeseuri pentru familii grăbite, Editura Agaton, Făgăraș, 2019, pp. 157-161)

Îți mai recomandăm și: Patru investiții pe care le poți face în copiii tăi