Trebuie de asemenea, să studiezi cu sârguință textele patristice și să pui în practică, după puterea ta, învățăturile lor. În felul acesta vei urca încet-încet de la viața practică la desăvârșirea contemplării.

Sfântul Grigorie Teologul spune că cea mai înaltă lucrare este să ajungem cu toții la desăvârșire și să ne oferim pe noi lui Dumnezeu, Care ne-a chemat.

Viața practică nu trebuie s-o lăsăm, chiar dacă ne-am maturizat în aceasta și am ajuns la contemplare, fiindcă aceasta conlucrează cu cea contemplativă și o ajută să se înalțe.

Pășind pe drumul vieții lăuntrice și contemplative, nu trebuie să ne relaxăm și s-o părăsim. În această stare de relaxare e posibil să ne târască cei ce sunt lipiți de cele exterioare și palpabile. Aceștia rănesc cu părerile lor potrivnice cea mai sensibilă coardă a inimii noastre și se străduiesc pe toate căile să ne abată de la viața lăuntrică, înălțând obstacole. Însă, după părerea Părinților, „contemplarea celor duhovnicești are întâietate asupra cunoașterii celor sensibile”.

De aceea, oricâte piedici am întâlni în calea noastră, nu trebuie să ne clătinăm, ci să luăm putere de la cuvântul lui Dumnezeu: De frica lor să nu vă temeți, nici să vă tulburați; pe Însuși Domnul puterilor, pe El sfințiți-L, și El va fi frica voastră (Isaia 8, 12-13).

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, pp. 355-356)