Am primit scrisoarea Dumneavoastră. Mă întrebați pe ce cale să mergem către Dumnezeu. Mergeți pe calea smereniei! Prin purtarea cu smerenie a situațiilor grele din viață, printr-o purtare smerită a bolilor trimise de Domnul, printr-o nădejde smerită că nu veți fi părăsiți de Domnul, Ajutătorul nostru grabnic și mult Iubitorul nostru Tată ceresc; printr-o smerită rugăciune pentru ajutor de sus, pentru izgonirea tristeții și a simțământului descurajării, prin care dușmanul mântuirii încearcă să ne ducă la deznădejde, care este pierzătoare pentru om și îl lipsește de harul lui Dumnezeu și îl îndepărtează de milostivirea Lui; așa mergem spre Dumnezeu.

Sensul vieții creștine, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, precum le-a scris corintenilor, este: „să proslăviți pe Dumnezeu în trupurile și în sufletele voastre, care sunt ale lui Dumnezeu”.

Înscriind astfel aceste sfinte cuvinte în sufletele și în inimile voastre, trebuie să vă îngrijiți ca predispozițiile și faptele vieții să fie spre slava lui Dumnezeu și zidirea aproapelui.

Prin rugăciunile către sfinți, ca armă Dumnezeiască, cereți mijlocire către Domnul pentru ușurarea durerilor trupești; adresați-vă acelor sfinți față de care inima voastră are mai multă evlavie. Domnul să vă păzească!

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 104)