Cu toate că Domnul iartă păcatele celor ce greşesc, orice păcat are nevoie de o pedeapsă curăţitoare. De exemplu, tâlharului înţelept Însuşi Domnul i-a spus: Astăzi vei fi cu mine în rai, dar cu toate acestea i s-au zdrobit fluierele picioarelor şi, atârnând doar în mâini, a stat pe cruce încă trei ore. Deci a fost nevoie de o suferinţă curăţitoare. Pentru păcătoşii care mor imediat după ce s-au pocăit, această curăţire sunt rugăciunile Bisericii şi ale celor ce se roagă pentru ei; iar cei ce sunt în viaţă trebuie ei înşişi să se curăţească prin îndreptarea vieţii şi milostenie, care acoperă păcatele.

(Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, 2010, p. 154)