Fie ca tot sufletul tău să tresalte de dragoste la semnificația rugăciunii, așa încât mintea, vocea ta lăuntrică și voința – aceste trei componente ale sufletului tău – să se facă una și una să devină trei; căci, în acest fel, omul, care este chipul Sfintei Treimi, vine în contact și se unește cu prototipul. Așa precum spunea marele lucrător și dascăl al rugăciunii minții, dumnezeiescul Grigorie Palama al Tesalonicului: Când unirea minții devine întreită și totuși rămâne unică, atunci ea se unește cu dumnezeiasca Unitate Triadică și închide ușa oricărei forme de înșelare și se înalță deasupra trupului, lumii și prințului acestei lumi.

Oriunde rugăciunea este activă, este Hristos cu Tatăl și cu Sfântul Duh, Sfânta Treime, una în esență și nedespărțită. Oriunde există Hristos, Lumina lumii, există și lumina veșnică a celeilalte lumi, e pace și bucurie, sunt îngeri și sfinți, este splendoarea Împărăției. Fericiți sunt cei care în această viață s-au îmbrăcat cu Lumina lumii – Hristos – căci ei deja s-au îmbrăcat cu veșmintele nestricăciunii.

Deoarece Hristos este lumina lumii, cei care nu-L văd, cei care nu cred în El, sunt cu toții, desigur, orbi. Invers, toți cei ce luptă să păstreze poruncile lui Hristos merg în lumină; ei Îl mărturisesc pe Hristos, Îl adoră și I se închină ca unui Dumnezeu. Oricine Îl mărturisește pe Hristos și Îl consideră ca pe Domnul și Dumnezeu său este întărit de puterea invocării numelui Său pentru a-I împlini voința. Dar dacă el nu este întărit, este limpede că acesta Îl mărturisește pe Hristos doar cu gura, în timp ce în inima sa acesta se află departe de El.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 328-329)